sic s.n. (reg.) pământ care conține calcar sau silitră. Vezi definitia »

ARMONÍSTIC, -Ă adj. referitor la armonie. (< germ. harmonistisch) Vezi definitia »

SEMÍTIC, -Ă adj. care aparține semiților; semit. ♦ limbi če = grup de limbi vorbite în Asia occidentală și Africa de nord (araba, ebraica, egipteana). (< fr. sémitique) Vezi definitia »

POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlnikŭ. Vezi definitia »

PIROGÁLIC adj. acid ~ = pirogalol. (< fr. pyrogallique) Vezi definitia »