Definita cuvantului coptură
coptúră (coptúri), s. f. – 1. Prăjitură. – 2. Puroi. – Var. (Trans., rar) coptătură. Lat. coctūra (Pușcariu 397; Candrea-Dens., 372; REW 2020; DAR); cf. it. cottura, v. fr. cuiture, prov. coiture, sp. cochura. Cf. și coace. Fonetismul nu este normal, căci rezultatul ar trebui să fie *cutură; Pușcariu, Lr., 18, admite influența unei analogii cu copt. Este cuvînt general cunoscut, dar rar în nord-est (ALR, I, 130).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu coptură
AMIDÚRĂ, amiduri, s. f. Compus chimic obținut din amoniac prin substituirea unui atom de hidrogen cu un metal. – Din fr. amidure. Vezi definitia »
CAZUÍSTICĂ s.f. Parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite, care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite pentru a ascunde situații false; (p. ext.) ingeniozitate, subtilitate, dibăcie (în argumentarea unor teze îndoielnice). [Gen. -cii. / < fr. casuistique]. Vezi definitia »
RÂNJEÁLĂ, rânjeli, s. f. Rânjire. – Rânji + suf. -eală. Vezi definitia »
VÁSCĂ s.f. Recipient în formă de cupă, folosit ca element decorativ în special în parcuri. [< it. vasca, cf. fr. vasque]. Vezi definitia »
CITOGÉNĂ s.f. Genă din citoplasmă. [< fr. cytogène]. Vezi definitia »