Definita cuvantului cor
cor (córuri), s. n. – Grup de cîntăreți care execută împreună o compoziție muzicală. – Var. (înv.) hor(iu). Gr. χορός, direct (sec. XVII) sau prin intermediul lat. chorus, it. coro (sec. XIX). Este dublet al cuvîntului următor. – Der. coral, adj. (din germ. choral); corist, s. m., din fr. choriste, germ. Chorist.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cor
CROMATOFÓR s.m. Celulă care conține pigment; cromofor. [< fr. chromatophore, cf. gr. chroma – culoare, phoros – purtător]. Vezi definitia »
stronțișor, stronțișori s. m. denumirea generică dată copiilor cu malformații congenitale în anii de după catastrofa de la centrala nucleară Cernobâl, din aprilie 1986. Vezi definitia »
BĂTĂTÓR2, -OARE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se inălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător. Vezi definitia »
SUDÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor specializat în lucrări de sudură. [Cf. fr. soudeur]. Vezi definitia »
DIFUZÓR s.n. 1. Dispozitiv folosit în radiofonie care transformă undele electrice în unde sonore prin punerea în vibrație a unei membrane plane sau a unui cornet; este folosit în dispozitivele de radiorecepție și în instalațiile de amplificare a sunetului. 2. Parte a unui carburator cu injecție unde se produce pulverizarea combustibilului. 3. Aparat folosit pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. diffuseur]. Vezi definitia »