aoáce, adv. – Acolo, colo. Var. aoaci. – Mr. auați. Lat. illāc-ce, cu a- caracteristic funcției adv. (DAR). Din lat. *ad hocce, după Philippide, ZRPh., XXXI, 1907, p. 292, și Pascu, I, 46. În Trans. de V. Vezi definitia »

CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. Tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituție. o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ Fig. A dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. Refl. A se orienta după..., a se comporta după... 3. Tranz. A însoți pe cineva. 4. Tranz. A dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc. [Perf. s. conduséi, part. condus] – Din lat. conducere. Vezi definitia »

a face (cuiva) cheie expr. (intl.) a întinde o cursă (cuiva). Vezi definitia »

cléce s.f. pl. (reg.) lemnele din capul năvodului, de care trag pescarii; caluze, hădărage. Vezi definitia »

elice, elice s. f. limbă. Vezi definitia »