Definita cuvantului corabie
corabíe (-íi), s. f. – 1. Navă, vas. – 2. (Arg.) Pantof, încălțăminte. – Mr. cărave, megl. curabie. Sl. korablῑ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 303; Cihac, II, 73; Meyer 177; Conev 820, din gr. ϰαράβι (cf. carabă). Aparține aceleiași familii a lat. carabus, de unde sp. carabela (› rom. caravelă, s. f., prin intermediul fr. caravelle); cf. bg., sb. korab, sb., cr., slov. korablja, rus. korablĭ, alb. karáf, mag. kereb. – Der. corăbier, s. m. (navigator, marinar); corăbierie, s. f. (navigare); corăbia (var. corăbieri), vb. (a naviga), cuvinte puțin folosite; corăbiască (var. corăbierească), s. f. (dans tipic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu corabie
DISLOGÍE s. f. tulburare a limbajului, printr-o vorbire incoerentă, datorată unor modificări psihopatologice fără substrat neurologic. (< fr. dyslogie) Vezi definitia »
ALEGÁȚIE s. f. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmație. (< fr. allégation, lat. allegatio) Vezi definitia »
DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis. Vezi definitia »
FTIZIOTERAPÍE s. f. tratamentul tuberculozei pulmonare. (< fr. phtisiothérapie) Vezi definitia »
ORTOTROPÍE s.f. Însușirea unui corp de a fi ortotropic. [Gen. -iei. / < fr. orthotropie]. Vezi definitia »