BANDITÍSM, banditisme, s. n. Atitudine, comportare, faptă de bandit; tâlhărie. – Din fr. banditisme. Vezi definitia »

SCHOPENHAUERÍSM s.n. Filozofia lui Schopenhauer, care afirmă că esența lumii este voința universală, oarbă și irațională și exclude existența legilor dezvoltării naturii și societății și implicit posibilitatea cunoașterii științifice, iar în artă propagă un estetism mizantrop, culminând prin proclamarea idealului mistic al „nirvanei”. [< Schopenhauer – filozof idealist german + -ism]. Vezi definitia »

CONDIȚIONALÍSM s. n. tendință greșită de a identifica și înlocui cauza cu condițiile în care apar sau există fenomenele. ♦ doctrină potrivit căreia nemurirea sufletului ar fi condiționată de viața de pe pământ. (< fr. conditionnalisme) Vezi definitia »

SENZUALÍSM s.n. 1. Concepție gnoseologică care consideră senzația ca principala sursă a cunoașterii. 2. Fel de a fi al celor înclinați spre plăceri trupești; senzualitate. [Pron. -zu-a-. / cf. fr. sensualisme, it. sensualismo]. Vezi definitia »

SELENOTROPÍSM s.n. Influență a Lunii pline asupra unor plante. [Cf. gr. selene – Lună, tropein – a se întoarce]. Vezi definitia »