DECÓCȚIE, decocții. s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține un decoct; (concr.) decoct. – Din fr. décoction, lat. decoctio. Vezi definitia »

BULUCBĂȘÍE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Din bulucbașă + suf. -ie. Vezi definitia »

MACERÁȚIE s.f. Macerare. [Gen. -iei, var. macerațiune s.f. / cf. fr. macération, lat. maceratio]. Vezi definitia »

COLIMÁȚIE s. f. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidența dintre axa lor optică și linia de vizare. (<fr. collimation, germ. Kolimation) Vezi definitia »

GLOSOFOBÍE s. f. teamă patologică de a vorbi, prezentă în nevrozele motorii. (< fr. glossophobie) Vezi definitia »