ASTROLOGÍE s. f. (În antichitate și în evul mediu) Prezicere a viitorului pe baza studierii poziției și mișcării aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești. – Din fr. astrologie, lat. astrologia. Vezi definitia »

MIELOGRAFÍE s. f. 1. studiul formațiilor celulare din măduva formatoare de sânge. 2. radiografie a măduvei spinării cu ajutorul unei substanțe de contrast. (< fr. myélographie) Vezi definitia »

GONIOMETRÍE s. f. Ramură a geometriei aplicate care se ocupă cu studiul unghiurilor și cu măsurarea valorii lor. ♦ Tehnică a măsurării valorii unghiurilor cu ajutorul goniometrului. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. goniométrie. Vezi definitia »

SALTÁȚIE s. f. 1. artă romană care îngloba dansul, pantomima și oratoriul. 2. deplasare prin salturi a particulelor antrenate de un curent de apă sau de aer. (< fr. saltation, lat. saltatio) Vezi definitia »

EPIDIDIMOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie a epididimului. [Gen. -iei. / < fr. épididimotomie]. Vezi definitia »