MERÚ s.m. pește teleosteean osos, cu carnea foarte apreciată, care poate atinge, în mările calde, 2 m lungime și o greutate de 100 de kg. (< fr. mérou, sp. mero) Vezi definitia »

TÍTRU s. n. 1. masă de substanță activă, exprimată în grame, într-un milimetru de soluție. 2. număr de grame dintr-o substanță cu care aceasta reacționează într-un anumit sens. 3. titlu (6). (< fr. titre) Vezi definitia »

CONSISTOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea consistenței materialelor. [< fr. consistomètre]. Vezi definitia »

HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru]. Vezi definitia »

CÉDRU s. m. conifer exotic, veșnic verde, cu ramurile orizontale. ◊ lemnul acestuia. (< fr. cèdre, lat. cedrus) Vezi definitia »