DIENCEFALOPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune a diencefalului. [< fr. diencéphalopathie]. Vezi definitia »

COLAPSOTERAPÍE s. f. (Med.) Tratament al anumitor forme de tuberculoză prin presarea unui plămân pentru a-l pune în repaus. – Din fr. colapsothérapie. Vezi definitia »

SEMIDOCȚÍE s. f. semidoctism. (< semidoct + -ie) Vezi definitia »

BACILURÍE s. f. prezența bacililor în urină. (< fr. bacillurie) Vezi definitia »

MONOFAGÍE s.f. (Biol.) Proprietate a unor paraziți de a se dezvolta pe o singură plantă gazdă. [Gen. -iei. / < fr. monophagie, cf. gr. monos – unic, phagein – a mânca]. Vezi definitia »