ULTIMATÍV, -Ă adj. cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. (< fr. ultimatif) Vezi definitia »

DISJUNCTÍV, -Ă adj. Care desparte, separă; care deosebește; (gram.) care marchează o opoziție între idei, unind totuși cuvintele între ele. ◊ Propoziție disjunctivă (și s.f.) = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care introduce o propoziție desjunctivă. ♦ (Log.; despre judecăți) In care se admit cu privire la același subiect note care se exclud între ele. [< lat. disiunctivus, cf. fr. disjonctif]. Vezi definitia »

FIGURATÍV, -Ă adj. 1. Cu figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Bazat pe reprezentarea plastică a realității. [Cf. fr. figuratif, lat. figurativus]. Vezi definitia »

PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. Vezi definitia »

SUPRANORMATÍV, -Ă, supranormativi, -e, adj. Care depășește din punct de vedere calitativ un normativ. – Supra- + normativ. Vezi definitia »