DIFICULTÓS, -OÁSĂ adj. (Liv.) Dificil; greu, plin de dificultăți. [< fr. difficulteux]. Vezi definitia »

PRISTÓS s. n. v. prisos. Vezi definitia »

popós, popósuri, s.n. (reg.) cartilajul care desparte între ele fosele nazale; popul nasului. Vezi definitia »

pufos Vezi definitia »

MIRÓS, (1, 2) mirosuri, (3) miroase, s. n. l. Unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații; olfacție. ♦ Fig. Perspicacitate, intuiție, sagacitate. 2. Emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment, mirodenie. [Acc. și: míros] – Din mirosi (derivat regresiv). Vezi definitia »