Definita cuvantului temporal
TEMPORÁL2, -Ă adj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu temporal
CONCOIDÁL, -Ă, concoidali, -e, adj. (Mat.) De concoidă. [Pr.: -co-i-] – Din fr. conchoïde. Vezi definitia »
PREFERENȚIÁL, -Ă, preferențiali, -e, adj. Care stabilește o preferință, care se acordă cu preferință; care se face în favoarea cuiva; de favoare. [Pr.: -ți-al] – Din fr. préférentiel. Vezi definitia »
FEODÁL2, -Ă adj. v. feudal2. Vezi definitia »
SENIORIÁL, -Ă adj. Al seniorului, de senior. [Pron. -ni-o-ri-al. / cf. fr. seigneurial]. Vezi definitia »
FRONTÁL, -Ă, frontali, e, adj., s. n. 1. Adj. Care ține de regiunea frunții. ♦ (Substantivat, n.; rar) Parte proeminentă a unui obiect. 2. Adj. Din față, așezat în față. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; p. ext. locul unde se execută o astfel de operație. 3. Adj. Referitor la front (6). 4. S. n. Os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite. – Din fr. frontal. Vezi definitia »