fúrie (fúrii), s. f. – Mînie, violență. Lat. furia (XVIII). – Der. furios, adj., din fr. furieux; furibund, adj., din fr. furibond; înfuria, vb. (a mînia), pare der. modern de la furie, însă cunoaște o circulație populară destul de amplă. Vezi definitia »

GALVANOSTEGÍE s.f. Acoperire pe cale electrolitică a unor obiecte de metal cu un strat subțire dintr-un alt metal. [Gen. -iei. / cf. fr. galvanostégie]. Vezi definitia »

DROMOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a mișcărilor în mers, a celor care presupun gimnastică respiratorie și pentru ameliorarea circulației sangvine. (< fr. dromothérapie) Vezi definitia »

DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formata din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 am. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis. Vezi definitia »

LĂMPĂRÍE, lămpării, s. f. Încăpere în mine, în gări etc., în care se păstrează și se întrețin lămpile sau felinarele de întrebuințare curentă; lampisterie. – Lampă + suf. -ărie. Vezi definitia »