PESTILÉNȚĂ, pestsilențe, s. f. (Livr.) 1. Boală contagioasă, molimă; spec. ciumă. 2. Fig. Învățătură dăunătoare. – Din fr. pestilence, germ. Pestilenz. Vezi definitia »

a-i sări icra din biboanță expr. (er. – d. femei) a avea orgasm. Vezi definitia »

OLFACTRÓNICĂ s.f. Disciplină care are ca obiect elaborarea unei tehnici instrumentale sensibile pentru identificarea lucrurilor și a oamenilor după mirosul lor caracteristic. [Gen. -iei. / cf. engl. olfactotronics] Vezi definitia »

búnă-credínță (onestitate) s. f., art. búna-credínță (dar: buna lui credință), g.-d. art. búnei-credínțe Vezi definitia »

SURPLÓMBĂ s. f. porțiune dintr-un traseu alpin sau a unei construcții care depășește planul vertical, ieșind în afară. (< fr. surplomb) Vezi definitia »