Definita cuvantului teorie
TEORÍE s.f. 1. Reflectare sistematizată, generalizată a unui ansamblu de cunoștințe și de idei, privind unele domenii ale realității obiective sau ale conștiinței sociale. 2. Ansamblu de principii care servesc ca îndrumător în practică; ansamblu de cunoștințe, de idei, de ipoteze care dau explicația unor fenomene etc. ♦ Teorie a literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsăturile generale ale creației literare, definește genurile și speciile, curentele și metodele artistice, elementele și particularitățile stilului, noțiunile de versificație etc. [Pron. te-o-, gen. -iei. / cf. fr. théorie, lat., gr. theoria].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu teorie
TAUTOFONÍE s. f. (lingv.) repetiție excesivă a aceluiași sunet (sau silabă), cu efect neplăcut, inestetică. (< fr. tautophonie) Vezi definitia »
zizánie / zâzánie2 (plantă) (-ni-e) s. f., art. zizánia / zâzánia (-ni-a), g.-d. art. zizániei / zâzániei; pl. zizánii / zâzánii, art. zizániile / zâzániile (-ni-i-) Vezi definitia »
PRECAÚȚIE, precauții, s. f. Atitudinea, comportarea omului precaut; băgare de seamă, prevedere, circumspecție, prudență. [Pr.: -ca-u-. – Var.: precauțiúne s f.] – Din fr. précaution, lat. praecautio, -onis. Vezi definitia »
CASÁȚIE s.f. (În unele state) Organ judecătoresc suprem care are dreptul să caseze o sentință pronunțată de organele judecătorești de grad inferior. [Gen. -iei, var. casațiune s.f. / < fr. cassation]. Vezi definitia »
NEUROPLEGÍE s. f. stare patologică prin scăderea sau dispariția tonusului sistemului nervos. (< fr. neuroplégie) Vezi definitia »