Definita cuvantului terasă
TERÁSĂ s.f. 1. Construcție deschisă, anexă la o clădire (la parter sau la etaj), folosită pentru odihnă etc. ♦ Platformă (care ține loc de acoperiș plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafețe plane, în formă de trepte, situate în lungul cursului unui râu, al malurilor mării etc. ♦ Suprafață plană amenajată pe o ridicătură de teren (de obicei în parcuri și în grădini), care folosește ca loc de plimbare. [< fr. terrasse].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu terasă
BOÁITĂ, boaite, s. f. Vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni. – Comp. magh. bojti „vită cornută”. Vezi definitia »
DÁVĂ, dave, s. f. Așezare geto-dacică de tip oppidan a cărei denumire era formată cu ajutorul terminației „-dava” (ex.: Buridava, Argedava etc.) Vezi definitia »
scándilă s.f. (reg.) situație neplăcută asemănătoare cu a cuiva. Vezi definitia »
MONOPARÉZĂ s. f. pareză a unui singur membru. (după fr. monoparésie) Vezi definitia »
PODVOÁDĂ s. f. v. podvadă. Vezi definitia »