Definita cuvantului teren
TERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la fața locului; la locul de muncă. [< fr. terrain].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu teren
PĂIÁJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »
DEJALÉN, dejalenuri, s. n. Țesătură de bumbac mercerizat, de calitate superioară, din care se confecționează cămăși bărbătești, bluze etc.; (la pl.) varietăți din această țesătură. [Pl. și: dejalene. – Var.; dejalénă s. f.] – Cf. engl. delaine. Vezi definitia »
TRINITROTOLUÉN s.n. Substanță cristalizată de culoare galbenă-deschisă, obținută prin nitrarea toluenului, care se întrebuințează ca exploziv; trotil. [Pron. -lu-en. / < fr. trinitrotoluène]. Vezi definitia »
BEZMÉN s. n. (Înv. și reg.) Închiriere pe termen lung sau fără termen a unui teren, cu obligația de a plăti o sumă de bani sau în natură. – Din ucr. bezmyn. Vezi definitia »
TOXIGÉN, -Ă adj. care produce toxine. (< fr. toxigène, germ. toxigen) Vezi definitia »