Definita cuvantului teren
TERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la fața locului; la locul de muncă. [< fr. terrain].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu teren
CHERATOGÉN, -Ă adj. care produce inflamația corneei. (< fr. kératogène) Vezi definitia »
TÚNGSTEN s. n. (Chim.) Wolfram. – Din fr. tungstène. Vezi definitia »
PROXÉN s.m. (Ant.) Magistrat grec însărcinat cu primirea oficială a ambasadorilor, a oaspeților cetăților etc. [< gr. proxenos, cf. fr. proxène]. Vezi definitia »
APPENZELL AUSSERHODEN [ápənțel ausərodən], semicanton în NE Elveției; 243,5 km2; 49,8 mii loc. (1988). Centru ad-tiv: Herisau. Creșterea animalelor. Turism. Vezi definitia »
congrésmen s. m., pl. congrésmeni Vezi definitia »