MINIVÓLEI s. n. volei pe un teren de dimensiuni reduse. (< mini¹- + volei) Vezi definitia »

RADIOVACÁNȚEI s. f. g.-d. art. v. RADIOVACANȚA. Post de radio sezonier cu emisiuni specifice destinate celor aflați în vacanță. [DEX '98] Vezi definitia »

CRISTÉI, cristei, s. m. Pasăre călătoare mai mare decât mierla, cu penajul brun-măsliniu-roșcat, care trăiește pe câmp și în stufărișul din apropierea bălților și care se recunoaște mai ales prin sunetele ei scârțâitoare (Crex crex). ◊ Compus: cristei-de-baltă = pasăre călătoare acvatică, cu aripi scurte, cu ciocul lung și ascuțit, cu penajul brun-măsliniu (Rallus aquaticus). [Var.: crâstél, cârstél s. m.] – Din sl. krastĕlĩ. Vezi definitia »

HOLTEͲ, holteiesc, vb. IV. Intranz. A trăi necăsătorit; a-și petrece viața de holtei¹; a burlăci. – Din holtei¹. Vezi definitia »

tuléi (-ie), s. n. – 1. Puf, perișor. – 2. Pufuleț de fructe sau de plante. – 3. Cocean, ciocălău, pănușă de porumb. – Var. Trans. tulea. Mold. tiuleu, tiulei. Sl. tulŭ „cilindru gol” (Cihac, II, 426; Tiktin, Candrea), cf. torbă și sb. tulaj „cocean”, rut. tulij, pol. tulja „fier de lance”. La sensul al doilea ar fi putut interveni o contaminare cu tc. tüy „puf”, tüylü „pufos”, mai ales dacă se ține cont de var. mold. Der. din gr. τσῦλος „coloană” (Hasdeu, Col. lui Traian, 1874, 456) sau din mag. toll (Scriban) trebuie să fie abandonată, ca și der. din lat. tubŭla (Pușcariu, Dacor., V, 423; REW 8968). Der. tulean (var. Olt. tujlean), s. n. (cocean, ciocălău; puf, perișor); tulău, s. m. (Trans., bucium foarte lung al ciobanilor, din scoarță de tei sau de salcie, măsoară 2 m. în lungime), probabil din același sl. tulŭ „tub” (după Miklosich, Slaw. Elem., 50 și Cihac, II, 427; din sb., cr. tuliti „a scheuna, a urla”; după Conev, 104, din bg. tulnik); tulnica, vb. (Trans., a suna din tulnic); tulug, s. m. (tuleu de porumb, cocean), în Trans. Vezi definitia »