CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Organizație religioasă catolică, alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase. 3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință de studiu a sinoadelor generale; p. ext. adunare religioasă. – Din fr. congrégation, lat. congregatio. Vezi definitia »

PROTANDRÍE s. f. proterandrie. (< fr. protandrie) Vezi definitia »

FRENOTOMÍE s. f. secționare operatorie a diafragmei. (< fr. phrénotomie) Vezi definitia »

DISFONÍE s. f. modificare (temporară) a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. (< fr. dysphonie, gr. dysphonia) Vezi definitia »

ROMANOFONÍE s. f. colectivitate constituită de popoarele romanice. (< romanofon + -ie) Vezi definitia »