ORTOCÉNTRU, ortocentre, s. n. Punctul de întâlnire a înălțimilor unui triunghi; punctul de întâlnire a înălțimilor unui tetraedru cu muchiile opuse perpendiculare. – Din fr. orthocentre. Vezi definitia »

CONTRAMÁISTRU s.m. 1. Șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (În trecut) Grad de subofițer în marină; persoană care avea acest grad. [Var. contramaestru s.m. / după fr. contre-maître]. Vezi definitia »

INTERVALOMÉTRU s.n. Dispozitiv mecanic atașat la un aparat fotografic automat, cu ajutorul căruia se reglează intervalul de timp dintre două expuneri succesive. [< interval + metru]. Vezi definitia »

tándru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre. – Der. tandrețe, s. f., din fr. tendresse. Vezi definitia »

OMOCÉNTRU s.n. v. homocentru. Vezi definitia »