borcán (borcáne), s. n. – Vas cilindric pentru păstrarea conservelor etc. Mag. borkancsó, de la bor „vin” și kancsó „cană” (› rom. canceu), cf. Cihac, II, 484. DAR se referă la bg. burkan, care, după Capidan, Raporturile, 221, provine din rom. – Der. borcăna, vb. (a îngroșa, a se umfla un membru sau organ); borcănos, adj. (umflat). Vezi definitia »

OCCITÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Occitania (sudul Franței). ◊ (s. n.) ansamblu de dialecte vorbite de occitani. ◊ (s. f.) vechea limbă provesală sau limba trubadurilor. (< fr. occitan) Vezi definitia »

PANAFRICÁN, -Ă adj. referitor la unitatea popoarelor din Africa. (< fr. panafricain) Vezi definitia »

tocormán, tocormánuri, s.n. (reg.) nutreț, plante furajere. Vezi definitia »

BÂRLĂDEÁN, -Ă, bârlădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Bârlad. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Bârlad. – Bîrlad + suf. -ean. Vezi definitia »