birlíc (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la școală. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebraț” (DAR). Vezi definitia »

zărpălátic (-că), adj. – Chefliu, dezmățat, fără scrupule. Origine necunoscută, probabil expresivă. Vezi definitia »

BIBLIOGRÁFIC, -Ă adj. De bibliografie, referitor la bibliografie. [< fr. bibliographique]. Vezi definitia »

ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazează pe improvizație; care lasă execuția la inspirația interpretului [Pr.: -le-a-] – Aleator[iu] + suf. -ic. Vezi definitia »

a veni cu ornic expr. (prst.) a ajunge rapid la orgasm. Vezi definitia »