PARALELÍSM s. n. 1. proprietate a două drepte sau plane de a fi paralele; paralelitate. 2. paralelă (III, 3) o ~ psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele. 3. compoziție prin care se alătură două idei, sentimente, aspecte prin construcții sintactice. ◊ (muz.) mișcare în aceeași direcție a vocilor, fără modificare a intervalelor dintre ele. 4. (biol.) apariție a unor caractere similare în cursul evoluției, în populații (specii) înrudite filogenetic. (< fr. parallélisme) Vezi definitia »

POLICROÍSM s. n. (Fiz.) Pleocroism. [Pr.: -cro-ism] – Din fr. polychroïsme. Vezi definitia »

METAMAGNETÍSM s.n. Formă specifică a proprietăților magnetice ale unor corpuri. [Cf. fr. métamagnétisme]. Vezi definitia »

INACTIVÍSM s. n. accentuare a atitudinii inactive; mod de viață care evită contactul cu lumea din afară. (< germ. Inaktivismus) Vezi definitia »

APOLOGÍSM s. n. discurs cu nuanță ironică, în care oratorul face adversarului o concesie fără valoare. (< apologie + -ism) Vezi definitia »