FONATOÁRE adj. f. v. fonator. Vezi definitia »

MĂRGINÍRE, mărginiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mărgini și rezultatul ei. 2. Fig. Posibilitate redusă de înțelegere, de intuiție; îngustime spirituală, mediocritate (în gândire, în concepții etc.) prostie. – V. mărgini. Vezi definitia »

frecătoáre, frecătóri, s.f. (înv.) 1. cârpă sau perie de frecat. 2. instrument de tortură. Vezi definitia »

ȘPRINGUÍRE s. f. operație de curbare prin deformare la cald a foilor de arc pentru suspensii. (< după germ. springen) Vezi definitia »

RESPÍNGERE s.f. 1. Faptul de a respinge; refuz. 2. (Fiz.) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită. [< respinge]. Vezi definitia »