MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Care are un înțeles ascuns; care rămâne neînțeles; inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique. Vezi definitia »

finíc², finíci, s.m. (înv.) ban, filer. Vezi definitia »

GEOCÉNTRIC, -Ă adj. care are Pământul drept centru. ♦ sistem ~ = geocentrism; mișcare ~ă = mișcare aparentă a unui astru în jurul Pământului. (< fr. géocentrique) Vezi definitia »

SUFÍTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la sufiți; care aparține, propriu sufiților. [Cf. fr. soufitique]. Vezi definitia »

DISPÉPTIC, -Ă, dispeptici, -ce, adj. Al dispepsiei, privitor la dispepsie. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de dispepsie. – Din fr. dyspeptique. Vezi definitia »