FIGURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). 2. Folosirea unor note străine de armonia inițială a unei piese muzicale. [Gen. -iei, var. figurațiune s.f. / cf. fr. figuration, it. figurazione, lat. figuratio]. Vezi definitia »

INCHIZÍȚIE s. f. instituție ecleziastică cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime, instituită de biserica romano-catolică pentru lupta împotriva ereticilor. ◊ (fig.) anchetă arbitrară, severă. (< fr. inquisition, lat. inquisitio) Vezi definitia »

DUMESNICÍE s. f. (Înv.) Starea în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. [Var.: domesnicíe s. f.] – Din dumesnic + suf. -ie. Vezi definitia »

NOSOMANÍE s.f. (Liv.) Boală imaginară. [Gen. -iei. / < fr. nosomanie, cf. gr. nosos – boală, mania – nebunie]. Vezi definitia »

METAFONÍE s.f. (Fon.) Modificare a calității unei vocale sub influența altei vocale dintr-o silabă învecinată de care este despărțită printr-o consoană. [Gen. -iei. / < fr. métaphonie, cf. gr. meta – lângă, phone – sunet]. Vezi definitia »