ECHIPAMÉNT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive și de mecanisme, împreună cu elementele de legătură, aparținând unei instalații, unei mașini etc. și îndeplinind o anumită funcție în cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații care servește pentru controlul zborului și funcționării motorului unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement. Vezi definitia »

FUNT s. m. v. pfund. Vezi definitia »

NECOMBATÁNT, -Ă, necombatanți, -te, adj., s. m. (Persoană, militar) care în timp de război nu participă efectiv la lupte, îndeplinind misiuni auxiliare în spatele frontului. – Ne- + combatant (după fr. non-combattant). Vezi definitia »

DEZOXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care dezoxidează. (< fr. désoxydant) Vezi definitia »

Consimtamant, aprobare, incuviintare data cuiva pentru a face ceva; Expresie: A fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorinta cuiva, a avea aprobarea cuiva intr-o actiune. Vezi definitia »