BOGOMILÍSM s. n. doctrină creștină eretică maniheistă, în Pen. Balcanică și în Rusia, cu caracter antifeudal. (< fr. bogomilisme) Vezi definitia »

s.m. invar. 1.Prima literă a alfabetului; sunet notat cu acceasta literă (vocala deschisă, nerotunjită, medială). Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2.(LOG.)Simbol pentru judecata universal-afirmativă. V. pătratul logic. 3.(MUZ.)Notație literară pentru sunetul la. 4.(METR.)Simbol pentru amper. 5.(MAT.)Simbol pentru arie. Vezi definitia »

ALGOTROFÍSM s. n. simbioză între plante superioare și alge. (< fr. algotrophisme) Vezi definitia »

MACROSEÍSM, macroseisme, s. n. Cutremur de pământ de mare intensitate. – Din fr. macroséisme. Vezi definitia »

TAOÍSM s. n. Curent în filozofia chineză veche bazat pe acțiunea de tao „drum, cale”, înțeleasă ca ordine universală, proprie fenomenelor naturii, vieții sociale și gândirii omenești; religie chineză care a existat până în sec. XVII și care a avut la bază această concepție. [Pr.: ta-o-ism. – Var.: daoísm s. n.] – Din fr. taoïsme. Vezi definitia »