Definita cuvantului ciuboțică
CIUBOȚÍCĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Reg.) Cizmuliță sau gheată de damă. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: cioboțícă s. f.] – Ciubotă + suf. -ică.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ciuboțică
șoldeálă, șoldéli, s.f. 1. (pop.) fractură sau luxație a șoldului. 2. (reg.) bătaie zdravănă. Vezi definitia »
PIRETRÍNĂ, piretrine, s. f. Substanță insecticidă extrasă din piretru. – Din fr. pyrethrine. Vezi definitia »
PRĂJÍNĂ, prăjini, s. f. 1. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei folosită pentru a fixa sau a susține ceva. ◊ Expr. A nu-i (mai) ajunge (nici) cu prăjina la nas, se spune despre un om încrezut, înfumurat. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga pe cineva. ♦ Epitet depreciativ pentru o persoană foarte înaltă (și slabă). 2. Tijă lungă (de metal) cu diverse întrebuințări (tehnice). 3. Bară de lemn, de bambus, de fibre sintetice, de metal, folosită în atletism la săritura în înălțime; probă atletică practicată cu acest instrument. 4. Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu circa 5- 7 metri; veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu circa 180-210 metri pătrați. ♦ (Concr.) Instrument cu care se făcea altădată măsurătoarea acestor lungimi și suprafețe. – Et. nec. Vezi definitia »
FARINGÍTĂ s. f. inflamație a faringelui. (< fr. pharyngite) Vezi definitia »
AMAZOÁNĂ, amazoane, s. f. 1. (Mitol.) Femeie aparținând unui trib războinic legendar, din care erau excluși bărbații. 2. Femeie care practică sportul călăriei. – Fr. amazone (lat. lit. Amazo, -onis). Vezi definitia »