Definita cuvantului ciubucar
CIUBUCÁR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ciubucar
șaibár, șaibári, s.m. (reg.) muncitor forestier care asigură deplasarea buștenilor pe uluc (jilip). Vezi definitia »
STRUNGÁR2, strungari, s. m. Cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar. Vezi definitia »
CORNICULÁR s. m. soldat roman atașat pe lângă un centurion sau un tribun. (< lat. cornicularius) Vezi definitia »
timár (-ri), s. m. – (Banat) Tăbăcar. Mag. timár (Scriban). Vezi definitia »
ILÁR, -Ă adj. (Rar) Ilariant. [Cf. fr. hilare]. Vezi definitia »