DIAFÓN s. n. (mar.) aparat de producere a semnalelor acustice pentru ceață cu ajutorul aerului comprimat. (< engl., fr. diaphon) Vezi definitia »

CARILLON (cuv. fr.) [carión] subst. Instrument muzical de origine flamandă (sec. 15), constituit dintr-un ansamblu de clopote. Instalat în turnuri, este prevăzut uneori cu o claviatură. Vezi definitia »

RADIOCARBÓN s.n. Denumire obișnuită pentru izotopul carbon-14, folosit în cercetări biologice, chimice și arheologice. [< fr. radiocarbone]. Vezi definitia »

CAMPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir. 2. Cel care câștigă primul loc într-un campionat; (p. ext.) țară a cărei echipă sau concurent a cucerit locul întâi într-o întrecere sportivă internațională. 3. (Fig.) Luptător, apărător principal al unei idei, al unei cauze etc. [Pron. -pi-on. / < it. campione, cf. fr. champion]. Vezi definitia »

DECURIÓN s. m. 1. comandant al unei decurii (1). 2. membru al senatului într-un municipiu sau o colonie, în Imperiul Roman. 3. șef de serviciu în administrația palatului imperial, la sfârșitul Imperiului Roman. (< lat. decurio) Vezi definitia »