Definita cuvantului tetratlon
TETRATLÓN s.n. Probă sportivă combinată, care reunește patru probe, alese de organizatorii concursului. [Pl. -oane, -onuri. / cf. engl. tetrathlon].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tetratlon
COMISIÓN s.n. 1. Însărcinare dată unei persoane de a face ceva; mesaj trimis printr-un comisionar. 2. Însărcinare dată unei întreprinderi comerciale de a face o operație de cumpărare, de vânzare etc. în contul întreprinderii mandatare; comandă, mandat. ♦ Cotă din suma unei operații comerciale făcute în comision, care este reținută de cel care face (sau care mijlocește) operația; remunerație pentru efectuarea unui serviciu. [Pron. -si-on, pl. -oane. / < fr. commission]. Vezi definitia »
TOMBERÓN s.n. Cutie cu fundul rotunjit, montată pe o osie cu două roți, folosită la transportarea pe distanțe mici a materialelor de construcție, a gunoaielor etc. [Cf. fr. tombereau]. Vezi definitia »
person7212dexonline.ro Vezi definitia »
CORDÓN s.n. I. 1. Cingătoare (de pânză, de piele etc.), centură, curea. 2. Conductor electric de liță (răsucită), izolat și strâns într-un înveliș protector. 3. Corp fibros. ♦ Structură anatomică cilindrică lungă. 4. Cordon litoral = formă de relief din zona țărmurilor joase, rezultând din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenți marini, care separă un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. II. Șir de posturi militare care efectuează serviciul de pază; linie, șir de soldați care păstrează ordinea în anumite situații. ◊ Cordon sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o localitate sau o țară bântuită de o contagiune; (concr.) patrulă, formație militară care asigură această izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone]. Vezi definitia »
patrón (patróni), s. m. – 1. Sfînt protector; stăpîn. – 2. (S. n.) Tipar. – 3. (S. n.) Cartuș. Fr. patron și, cu ultimul sens, din germ. Patrone. – Der. patroană, s. f. (stăpînă); patrona, vb., din fr. patronner; patronaj, s. n., din fr. patronage; patronal, adj., din fr. patronal; patronat, s. n. (drept de a numi o persoană într-o funcție ecleziastică; patronaj); patrontaș, s. n. (cartușieră), din germ. Patrontasche (Borcea 201), cf. rus. patrontaš; împatroni, vb. (a pune stăpînire), din it. impadronirsi (Tiktin), sec. XVIII, înv. Vezi definitia »