TRADÍȚIE s.f. Ansamblu de obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație în generație, constituind o trăsătură specifică a unui popor sau a unui grup social. [Gen. -iei. / cf. fr. tradition, it. tradizione, lat. traditio]. Vezi definitia »

SIMETRÍE s. f. 1. dispunere a unor părți identice într-un mod asemănător într-un ansamblu, într-un tot. ◊ armonie, îmbinare armonioasă rezultată din anumite combinații regulate și bine proporționate. 2. (mat.) proprietate a unei figuri în raport cu un punct, cu o dreaptă sau cu un plan de a avea puncte care să corespundă două câte două. ◊ proprietate a două figuri de a se suprapune exact. (< fr. symétrie, lat., gr. symmetria) Vezi definitia »

DIAFIZECTOMÍE s.f. Rezecție chirurgicală a unei diafize. [Pron. di-a-. / < fr. diaphysectomie]. Vezi definitia »

VERBIGERÁȚIE s.f. (Med.) Simptom în unele boli mintale, constând din repetarea continuă a aceleiași propoziții. [< fr. verbigération, cf. lat. verbigerare – a sporovăi]. Vezi definitia »

ASTRONOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul aștrilor și cu legile mișcării lor. [Gen. -iei. / cf. fr. astronomie, lat., gr. astronomia < gr. astron – astru, nomos – lege]. Vezi definitia »