MIATONÍE s.f. Absență a tonusului muscular. [Gen. -iei. / < fr. myatonie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, tonos – tonus]. Vezi definitia »

TAUTOMERÍE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie. Vezi definitia »

nitrăríe, nitrăríi, s.f. (înv.) loc unde se fabrică nitrul (azotatul de potasiu). Vezi definitia »

superintendențíe, superintendențíi, s.f. (înv. și reg.) timpul cât este în funcție un superintendent; episcopat. Vezi definitia »

-AMUZÍE² elem. „surditate”, „disonanță”. (< fr. -amusie, cf. lat. amusia, gr. amousia) Vezi definitia »