ENTEROCENTÉZĂ s.f. (Med.) Puncție a intestinului în cursul unei intervenții chirurgicale în scopul evacuării conținutului intestinal. [< fr. entérocentèse, cf. gr. enteron – intestin, kentesis – înțepătură]. Vezi definitia »

RĂBUFNEÁLĂ, răbufneli, s. f. Răbufnire. ♦ Suflu puternic; izbucnire. – Răbufni + suf. -eală. Vezi definitia »

MIORLĂITÚRĂ, miorlăituri, s. f. Miorlăit'. ♦ Fig. Plâns, vorbire afectată. [Pr.: -lă-i-] – Miorlăi + suf. -tură. Vezi definitia »

FLEBOSTÁZĂ s. f. încetinire a circulației sângelui în vene. (< fr. phlébostase) Vezi definitia »

HIDROBICICLÉTĂ s. f. ambarcație de agrement pusă în mișcare printr-un mecanism cu pedale. (< fr. hydrobicyclette) Vezi definitia »