Definita cuvantului titan
TITÁN s.m. 1. (Mit.) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru stăpânirea Pământului; gigant. 2. (Fig.) Om de o putere extraordinară, fizică sau spirituală; uriaș, gigant. [Cf. fr. titan, lat., gr. titan].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu titan
ȘOIMULEÁN, șoimuleni, s. m. Șoimuleț. – Șoim + suf. -ulean. Vezi definitia »
BĂRĂGAN, subunitate estică a Cîmpiei Române, cuprinsă între văile, Mostiștei, Dunării, Buzăului și reg. subcarpatică; acoperită de loess și presărată cu crovuri, dune și lacuri sărate. Caracteristica principală este dată de interfluviile largi, de mare netezime, cu scurgere semiendoreică și ape subterane adînci. Climat de stepă și soluri cernoziomice, propice culturilor cerealiere, de floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, tutun etc., unele pe terenuri irigate. Considerat grînarul țării. Vezi definitia »
MOMÂRLÁN1, momârlani, s. m. (Reg.) 1. Om prost, necioplit, bădăran. 2. Numele unui dans popular. ◊ (În construcția) De-a momârlanul = numele unui joc de copii. – Et. nec. Cf. mârlan, modârlan. Vezi definitia »
CORDOVÁN s. n. piele de capră sau de oaie tăbăcită fin după anumite procedee practicate la Cordoba. (< it. cordovano) Vezi definitia »
ȚARIGRĂDEÁN, -Ă, țarigrădeni, -e, adj., s. m. (Înv.) 1. Care aparține Țarigradului, privitor la Țarigrad, originar din Țarigrad. 2. S. m. Locuitor al Țarigradului. [Var.: țărigrădeán, -ă adj., s. m.] – Țarigrad (n. pr. = Constantinopol) + suf. -ean. Vezi definitia »