Definita cuvantului titular
TITULÁR, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care îndeplinește permanent și exclusiv o funcție (pe baza unei numiri legale, a unei diplome academice). ♦ (Cel) care se bucură de un drept juridic. 2. (Fig.) (Cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. [Cf. fr. titulaire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu titular
SUBSIDIÁR, -Ă adj. Care întărește un argument principal într-o discuție; care vine, care se adaugă la ceva în al doilea rând, ca element secundar; complementar, auxiliar, secundar. ♦ În subsidiar = în al doilea rând, pe lângă aceasta. [Pron. -di-ar. / < fr. subsidiaire, cf. lat. subsidiarius < subsidium – ajutor]. Vezi definitia »
TESTAMENTÁR, -Ă adj. referitor la un testament; stabilit printr-un testament. (< fr. testamentaire, lat. testamentarius) Vezi definitia »
OȚETÁR, (1, 3) oțetari, s. m., (2) oțetare, s. n. 1. S. m. (Înv.) Persoană care fabrică sau vinde oțet. 2. S.. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului (Rhus typhina). – Oțet + suf. -ar. Vezi definitia »
BOȘÁR, boșari, s. m. Pepene verde cu miezul galben. Vezi definitia »
ZIDÁR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie1 sau din mortar, precum și de finisare a betonului după turnare. – Zid + suf. -ar. Vezi definitia »