plevăríe, plevăríi, s.f. (reg.) loc, construcție unde se ține pleava, nutrețul, fânul; șură, șopron, pătul. Vezi definitia »

IRIGÁȚIE, irigații, s. f. Ansamblu de lucrări de îmbunătățiri funciare care asigură aprovizionarea dirijată cu apă a culturilor agricole în vederea sporirii productivității. [Var.: irigațiúne s. f.] – Din fr. irrigation, lat. irrigatio. Vezi definitia »

AXIOLOGÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplină filozofică care studiază valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplină aparte au fost puse în a doua jumătate a sec. 19, de R.H. Lotze și în continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de școala reprezentanților neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) cărora li se datorează distincțiile riguroase între valoare și existență, sens și valoare, valori și lucruri. Importante contribuții au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum și filozofii români: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Speranția, P. Comarnescu. Vezi definitia »

CRONOBIOLOGÍE s. f. știință care studiază caracteristicile temporale ale fenomenelor biologice. (< germ. Chronobiologie) Vezi definitia »

PEPTONURÍE, peptonurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a peptonelor în urină; cantitate de peptone prezentă în urină. – Din fr. peptonurie. Vezi definitia »