VÂJÂITÚRĂ, vâjâituri, s. f. Vâjâit¹. [Pr.: -jâ-i-. – Var.: (reg.) vâjeitúră, vâjietúră, vâjiitúră s. f.] – Vâjâi + suf. -tură. Vezi definitia »

HIDATÍDĂ s.f. (Zool.) Formă larvară a teniei echinococ. [< fr. hydatide, cf. gr. hydatis – picătură de apă]. Vezi definitia »

EPICHERÉMĂ s. f. polisilogism prescurtat în care cel puțin una din premise este o entimemă. (< fr. épichérème, lat. epicherema) Vezi definitia »

popârdă s.f. (reg.) 1. om leneș. 2. câine. 3. fată obraznică și guralivă. 4. (fig.) gură (organ al vorbirii). 5. reproș, dojană, ocară. 6. (fig.) om mic de statură; popenchi, popândoc. Vezi definitia »

CROȘÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din ață, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oțel de forma unui cui cu cap lățit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colțuroasă, dreaptă. [Var. croșet s.n. / < fr. crochet]. Vezi definitia »