Definita cuvantului ton
TON s.n. 1. Gradul de înălțime al unui sunet. ♦ Intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri. ♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cântări vocale, folosind diapazonul; b) a iniția ceva. 2. Mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. Fel de a spune, de a-și exprima gândurile. ♦ Felul în care se prezintă, în general, o scriere (literară). ♦ Fel de a fi, de a se purta în general. 4. Nuanță a culorilor (într-un tablou). ♦ Culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. [Pl. -uri. / cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ton
TIRBUȘÓN, tirbușoane, s. n. Dispozitiv de metal în formă de spirală, prevăzut cu un mâner, folosit pentru a scoate dopurile de plută de la sticlă; rac2. – Din fr. tire-bouchon. Vezi definitia »
cripsion, cripsioáne, s.n. (înv.) chichiță (la o trăsură), loc pentru bagaje.
Vezi definitia »
VISTA-VISION s.n. (Cinem.) Procedeu de realizare a filmelor pentru ecran panoramic, folosind o peliculă rulată orizontal, astfel încât pe negativ cadrele au lățimea dispusă în lungul acesteia. [Cf. engl. vista vision, germ. Vistavision]. Vezi definitia »
PLASMOTRÓN s.n. Generator de plasmă (2), care, dezvoltând temperaturi foarte mari, este folosit pentru tăierea rapidă a metalelor, sudări etc. [< fr. plasmotron]. Vezi definitia »
BALCÓN, balcoane, s. n. 1. Platformă cu balustradă la peretele exterior al unei clădiri, comunicând cu interiorul. 2. Parte a unei săli de spectacol așezată deasupra parterului și cuprinzând locuri pentru spectatori, auditori etc. – Fr. balcon. Vezi definitia »