HIPERCROMÍE s.f. (Med.) Exagerare a pigmentației normale a pielii. [Gen. -iei. / < fr. hyperchromie, cf. gr. hyper – peste, chroma – culoare]. Vezi definitia »

CONGREGÁȚIE, congregații, s. f. (În biserica catolică) 1. Ordin monahal. ♦ Ramură a unui ordin monahal; mănăstire filială. 2. Organizație religioasă catolică, alcătuită din clerici și din laici în scopul intensificării propagandei religioase. 3. Departament în organizația centrală a Vaticanului, condus de un cardinal. 4. Ședință de studiu a sinoadelor generale; p. ext. adunare religioasă. – Din fr. congrégation, lat. congregatio. Vezi definitia »

ISOTOPÍE s.f. v. izotopie. Vezi definitia »

BRADICHINEZÍE s. f. încetinire a ritmului mișcărilor, fără o diminuare a activității motorii. (< fr. bradykinésie) Vezi definitia »

HIPOGLOBULÍE s. f. diminuare a numărului de globule roșii din sânge. (< fr. hypoglobulie) Vezi definitia »