COLÓN¹ s. m. (în Imperiul Roman și în evul mediu) muncitor agricol legat de pământul pe care îl lucra, obligat să plătească dijmă proprietarului și să presteze corvezi. (<lat. colonus) Vezi definitia »

BAZÓN s. n. bucată de stofă, piele sau pânză aplicată pe turul pantalonilor sau chiloților, pentru a-i întări. (după fr. basane) Vezi definitia »

BUSTROFEDÓN s. n. scriere foarte veche, în care rândurile mergeau fără discontinuități. (< fr. boustrophédon) Vezi definitia »

SALÓN s.n. 1. Cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. Sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. ◊ Salon literar = loc de reuniune în scopul unor discuții, de obicei literare și filozofice. 3. Cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. [Pl. -oane. / < fr. salon, cf. it. salone]. Vezi definitia »

TRONSÓN s. n. porțiune dintr-un ansamblu, dintr-un drum etc. (< fr. tronșon) Vezi definitia »