ántic (-că), adj. – 1. Vechi, vetust. – 2. Care aparține antichității. Fr. antique. – Der. antică, s. f. (antichitate, obiect arheologic), din it. antico, prin filieră orientală (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp. antika, mr., megl. antică, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, s. m. (persoană care vinde cărți vechi); anticariat, s. n. (magazin de antichități și obiecte de ocazie), ca germ. Antiquariat; anticărie, s. f. (anticariat); anticat, adj. (înv., învechit); antichitate, s. f. (vechime). Vezi definitia »

EXCÉNTRIC, -Ă adj. 1. (Geom.; despre un punct) Situat departe de centru, care nu se găsește în centrul unei figuri; (despre figuri geometrice) care nu au un centru comun. 2. Neobișnuit, deosebit de original; extravagant. // s.n. Organ de mașină format dintr-un disc fixat pe un arbore rotativ și a cărui axă nu este în centru, servind la transformarea mișcării circulare în mișcare rectilinie și invers. [< fr. excentrique, cf. lat. ex – afară de, centrum – centru]. Vezi definitia »

MESCALÍNIC, -Ă adj. (Liv.) 1. Referitor la mescalină, de natura mescalinei. 2. (Fig.) Delirant. [< mescalină + -ic]. Vezi definitia »

SCÉNIC, -Ă adj. 1. în legătură cu scena, referitor la scenă. 2. adaptat teatrului; de teatru. (< fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus) Vezi definitia »

FEROMAGNÉTIC, -Ă, feromagnetici, -ce, adj. (Despre metale) Care prezintă feromagnetism (1). – Din fr. ferromagnétique. Vezi definitia »