AVENTURÍN s. n. varietate de cuarț cu numeroase foițe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina. (< fr. aventurine) Vezi definitia »

SUPÍN s. n. mod verbal nepersonal precedat de prepoziția de sau la, care exprimă acțiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat. (< lat. supinum, fr. supin) Vezi definitia »

CISALPÍN, -Ă adj. Aflat dincoace de Alpi (din punctul de vedere al romanilor și italienilor); în nordul Italiei. [Cf. lat. cisalpinus, fr. cisalpin, it. cisalpino]. Vezi definitia »

CONSANGVÍN, -Ă adj., s.m. și f. Rudă din partea tatălui; (p. ext.) rudă, rubedenie. [Var. consanguin, -ă adj., s.m.f. / cf. lat. consanguineus, fr. consanguin]. Vezi definitia »

SPIN¹, spini, s. m. I. 1. Organ în formă de țeapă care crește pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) pe (sau ca pe) spini = a fi neliniștit, nerăbdător. A fi (sau a sta) ca pe un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezență neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini¹ (I 1). ♦ Spec. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă și ramificată, cu frunze dințate și spinoase și cu flori roșii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte în formă de spin¹ (I 1) a cârligului de undiță, situată în vârful acestuia. 2. Știft. – Lat. spinus „prun sălbatic”. Vezi definitia »