REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. care provoacă revoltă, indignare. (< revolta + -/ă/tor) Vezi definitia »

COORDONATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care îndeplinește o funcție de coordonare. ◊ Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă două propoziții sau două părți de propoziție aflate în raport de coordonare. [Cf. fr. coordonnateur]. Vezi definitia »

ALUNGĂTÓR, -OÁRE, alungători, -oare, adj. (Rar) Care alungă. – Din alunga + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

TURBOFÓR s.n. Turbină hidraulică care acționează o sapă de foraj. [< fr. turbophore]. Vezi definitia »

ciupitor, ciupitori s. m. hoț mărunt. Vezi definitia »