COLABORÁ vb. I. intr. 1. A lucra, a participa la înfăptuirea unei acțiuni, la elaborarea unei publicații, a unei opere comune etc. 2. A publica o lucrare într-un periodic, într-o culegere. [Cf. fr. collaborer, lat. collaborare < cum – cu, laborare – a lucra]. Vezi definitia »

SUPRA¹- elem. super-. () Vezi definitia »

ASÚPRA prep. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ◊ Expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău). (Substantivat, reg.); Cu asupra (de măsură) peste măsură. 2. (Local) Înspre, spre. Își ațintește privirea asupra lui. 3. În contra; împotriva. Se repede asupra lui. 4. Cu privire la..., despre. Discuție asupra atomilor. 5. (Temporal; reg.) În preajma..., aproape de..., către. A sosit asupra nopții. [Var.: asúpră conj.] – Din lat. ad-supra. Vezi definitia »

sorasamfíra s.f. art. (reg.) grangur, firă. Vezi definitia »

alba-neagra expr. joc de noroc ilegal, practicat de șmecheri pe stradă, la care trecătorii sunt momiți să participe, iar apoi sunt sistematic înșelați Vezi definitia »