Definita cuvantului traiectorie
TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spațiu de un corp în mișcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [Pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu traiectorie
SALIVÁȚIE s.f. Funcția glandelor salivare; secreție salivară abundentă. [Gen. -iei, var. salivațiune s.f. / < fr. salivation]. Vezi definitia »
sangulíe (sangulíi), s. f. – Țesătură subȚire, voal. Origine incertă. Poate de la un ngr. *συγγλουλιά, de la γοῦλα „gît” (după Scriban, din ngr. συγγάλυμμα „înveliș”). Vezi definitia »
ISTOLOGÍE s.f. v. histologie. Vezi definitia »
giogléie s.n. pl. (reg.) picioare goale, oase. Vezi definitia »
AFAZÍE, afazii, s. f. Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat. – Din fr. aphasie. Vezi definitia »