MĂGULITÚRĂ, măgulituri, s. f. Lingușeală; amăgire, înșelăciune. – Măguli + suf. -tură. Vezi definitia »

TIREOGLOBULÍNĂ s. f. (Biol.) Substanță bogată în iod, prezentă în glanda tiroidă. [Pr.: -re-o-] – Din fr. thyréoglobuline. Vezi definitia »

BLÚZĂ s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte, lung până la brâu, cu mâneci, pe care îl poartă femeile. 2. haină de pânză pe care o poartă militarii vara, în locul vestonului. ◊ haină de protecție purtată de muncitori în timpul lucrului. (< fr. blouse) Vezi definitia »

IGNORÁNȚĂ s. f. lipsă de cunoștințe, de învățătură; incultură. (< fr. ignorance, lat. ignorantia) Vezi definitia »

slávă (-ắvi), s. f. – 1. Glorie, onoare, exaltare, preț. – 2. Fericire. – 3. Văzduh, cer. Sl. slava (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347). – Der. slăvi, vb. (a glorifica, a exalta, a înălța), din sl. slaviti; slăvitor, adj. (cîntec de glorie, Te Deum), din sl. slavoslovije, după gr. δοξολογία; slavoslovi, vb. (a cînta imnuri), din sl. slavosloviti, înv.; proslăvi, vb. (a glorifica; a preamări; refl., Mold., a se preamări), din sl. proslaviti; pravoslavie, s. f. (înv., orotodoxie), din sl. pravoslavije; pravoslavnic, adj. (ortodox), din sl. pravoslavinŭ. Vezi definitia »